femeia

“Si-atunci i-am apucat chitara si l-am izbit cat am putut de tare. L-am lovit pana cand am obosit si am cazut cu capul pe masa plina de aschii…”

“Vrei sa spui ca planuisei sa-ti omori iubitul?”

“N-am avut incotro. M-a mintit. Mi-a promis ca nu avea sa mai cante niciodata acea muzica. De ce-a facut-o atunci, taratura naibii? Ca sa ma intarate. Stia ca-mi voi pierde mintile. Isi dorea sa moara, i-am citit asta in ochi.”

Barbatii din incapere isi arunca unii altora priviri neclare, iar o femeie isi apasa palmele pe urechile fetitei ei. Toti o privesc cu mila pe tanara palida, ametita de alcool.

“Saraca…” se lasa auzit un murmur universal.

Fetita se rupe din bratele ocrotitoare ale mamei sale si se asaza langa tanara dezorientata. “Dar de ce te-a suparat asa de rau baiatul acela?” o intreaba atingandu-i bratul pe care isi tinea sprjinita fruntea plina de sudoare. Femeia o priveste. Isi stapaneste lacrimile si ii raspunde soptit: “Nu m-a pretuit asa cum ar fi trebuit. Si-a pus muzica inaintea mea. Pana si nenorocita lui de chitara era mai iubita decat mine!”

CU CATEVA ORE IN URMA:

Intra in barul acela murdar de pe Calea Mosilor. Il gaseste stand pe masa, cu chitara in mana.

“O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist”

Rasuna vocea lui vibranta. Nici nu o baga in seama cum intra si se asaza langa el. Se gandeste “Nu il iubesc.” Il priveste ca pe un strain de care te indragostesti pe strada. Dintr-odata ii prinde capul in maini. Ochii lui o ocolesc si se reintorc pe corzile chitarii. Il saruta apasat, isi face loc in gura lui cu limba incordata. Cu picioarele arunca toate sticlele de pe masa si-l lungeste pe el pe spate. Ii trage pantalonii jos si-i lasa cancerul sa o patrunda instinctiv, animalic. Incepe sa se miste deasupra trupului lui intr-un dans feroce, lasand in urma sentimentele, prostia si insasi existanta lor unitara, caci cu cat el o penetra mai adanc, cu atat devenea rana dintre ei mai mare.  I-a simtit penisul pulsand inauntru, si-atunci s-a impins cu toata puterea afara, hotarata sa nu-l mai iubeasca niciodata.

A luat chitara si a izbit-o de perete. Aceasta s-a crapat. A lovit peretele din nou. Aschii de lemn se imprastie in incapere, sarind peste trupul ghebosit al barbatului. Tipand, continua sa sfarme chitara de parca ar tine in brate o intruchipare a diavolului. In momentul in care au aparut alti oameni care s-o potoleasca, ea si-a lasat capul sa cada pe masa unde facuse pentru ultima data dragoste cu el, lasand sa-i scape ultimele cuvinte:

“Mi-am ucis iubitul, ce tare!”

instantanee

I

Un canal descoperit. Cercul luminos, portocaliu, la capat. Stele in miezul zilei. Cum stai si privesti observi un punct negru care se apropie, se tot apropie. Iti dai seama ca e o balena care plonjeaza drept spre tine. Strigi, dar esti mut.

II

O camera foarte lunga, dar totusi nu un hol. Unul din pereti format doar din ferestre prin care patrunde in mod eutanasiant lumina de februarie, 5 dupa-amiaza. Acea lumina alb-murdara care se schimba in fiecare minut. Dar aici timpul sta pe loc. La fel si lumina. O canapea cu tapiteria roasa de molii si o masa cu un telefon. Acesta incepe sa sune. Tu, tolanit pe canapea, duci mana la gura, iti pipai buzele si intrebi: “Nu-i asa ca ar fi fost o idee buna sa desenez si o usa?” Sunetul telefonului se aude amplificat.

III

Jack London intr-o barca. Pe cer un mare glob disco. Scoate o tigara din pachet, pocneste din degete, isi aprinde tigara. Ia un cutit, isi taie o ureche, apoi isi scoate linistit camasa alba. Isi arde camasa cu tigara. Scuipa. Injura. Tutunul nu e bun de momeala. Leaga urechea de o maneca a camasii, o roteste de sase ori deasupra capului si o arunca in apa. Lupi infometati ies din apa si incep sa danseze asemeni unor delfini blanosi, in timp ce se devoreaza unul pe altul incercand sa ajunga la ureche. Jack scrumeaza in rana si are pe chip un zambet multumit. “Aveam si asa nevoie de o scrumiera.”

IV

In fata oglinzii. Stai de cateva ore si te privesti. Ridici mana dreapta, cel din oglinda iti arata mijlociul de la mana stanga. Inchizi un ochi, cel din oglinda deschide gura. Cand el se apleaca si-ti arata fundul, tu te ridici pe varfuri. Scuipi oglinda si saliva se prelinge spumoasa inspre podea. Te scuipa cel din oglinda si te nimereste fix intre ochi. Mormai: “Nu stiam ca am frate geaman.”

V

O girafa pe un palier al unui hotel. Poarta sort si boneta. Bate la prima usa: “Room service!”.  Nu-i raspunde nimeni. Bate la a doua usa: “Room service!”. Nu-i raspunde nici aici nimeni. Se hotaraste sa treaca pe cealalta parte a culoarului: “Room service!”. Niciun raspuns.  Bate in toate usile de pe palier. Nimic. Se intoarce la prima usa si gaseste un bilet pe care scrie “INTRA”. Camera este goala: nicio piesa de mobilier, nicio fereastra, doar un bec anemic atarnat de tavan. Girafa isi smulge boneta din cap, ridica privirea spre bec si striga: “Chiar suntem singurii vii de aici?!”

VI

Viata mea ar merge mult mai bine daca as picta.

visarile unui hoinar

El – o corabie argintie, cu carena sculptata in forma de dragon (altii ar numi-o moara de vant)
Ea – marea spumoasa, adanca si grea

Afrodita n-a fost frumoasa precum spuma bulbucata a marii, nu. A fost doar ireala precum libertatea pe care o simti cand te indepartezi necontenit de mal, intr-o barca cu doua vasle.

El – plecat sa o cucereasca, singur pe tot pamantul si-n tot cerul
Ea – asteptand sa se hraneasca cu dragostea lui de lemn

Dar cati n-au murit inecati in sangele rece al marii? Nu si-au platit ei oare dragostea cu viata? Poate ca marea nu e decat o tarfa – dar cum Don Quijote a vazut domnite pure in locul tarfelor din fata hanului, asa si el vede in intinderea inerta, strapunsa de curenti viata spalandu-se de singuratate. Se napusteste, inainte, mereu inainte ca orice barbat. Desparte val dupa val ca si cand ar fi o pereche de coapse de marmura si se afunda din ce in ce mai adanc in bratele Ei.

El – fara scapare
Ea – mai puternica

2010 fara pantaloni!

Nu pot, sincer, chiar nu pot sa cred ca la ora 12 azi-noapte am strigat cu o caruta de dezinvoltura banalele cuvinte “2010 fara pantaloni!!!”, cat nici ca in secundele imediat urmatoare 5 persoane deja aruncau cu pantalonii prin casa, altii trageau de pantalonii altora, iar ghinionistii in rochii isi fluturau colantii calatori. Nu cred ca am stat o ora si jumatate fara pantaloni intr-o cada cu un tip (tot fara pantaloni) si am vorbit despre cunoasterea de sine. Nu, pe bune, hai sa fim seriosi!

Daca lucrurile s-au schimbat? Omule, “schimbare” e un cuvant mult prea mic pentru ceea ce se intampla.

Printre altele, m-am gandit la modul prin care un melc poate sa avanseze pe treptele budismului:
Cum sa devii un melc mai bun (in 3 pasi simpli)
Pasul 1: Fii ingrijit: Piaptana-ti ochii.
Pasul 2: Respecta-ti vecinii oameni: Incearca sa nu lasi dare scarboase pe aleea din fata casei lor. Te-ai putea inscrie chiar si la noile cursuri de sapaturi pentru a te putea deplasa mai usor in “underground”.
Pasul 3: Fii ECO! Nu manca iarba si frunze sanatoase, ci hraneste-te din cele uscate sau taiate. De fapt, mai bine, nu manca deloc si martirizeaza-te in numele Mamei Natura.
Pasul 4: Daca ajungi in iad, mergi inapoi la Pasul 1.

Atunci cand esti beat nu-ti seaca doar saliva, ci si lacrimile. Implor sa pot iubi din nou cu ochii din afara, cu ochii dinauntru, cu mainile, cu gura si cu tot sangele meu cantator, si pun pianistii deasupra tuturor!

Scena finala dintr-un posibil viitor film al unui regizor care va semana cu Gus van Sant:
[dupa revelion. dimineata isi iau la revedere]
- Bai… La multi ani!
- Ei cacat!

Dudes, a fost o mare onoare sa petrec alaturi de voi!

catre giacomo (1)

Ce e dragostea?

Ceea ce este si ce poate sa nu fie. Nimic mai putin.