autoportret intr-o oglinda sparta
Drumetul a plecat sa gaseasca Utopia
Strabate mari si tari…a ajuns in Romania

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Veniti prieteni va ofer Utopia
Va astept cu drag in Romania
Atentie, se-nchid usile.

Sincer, niciodata nu am inteles de ce trebuie sa cobor la metrou, sa astept 10 minute, sa fac alte 3 minute intre doua statii, iar apoi sa mai merg inca 6 minute, cand as putea sa merg 20 de minute pe jos, si sa ajung in acelasi loc. Si au mai scumpit si cartela. Imi amintesc ca-n prima zi m-am uitat stupefiata la casierita cand mi-a spus ca ami trebuie sa ii dau inca doua mii de lei. Si-n plus, sa mai fiu obligata sa vad toate fetele alea posomorate ca naiba…
Ati observat, nu? Ca toti oamenii in metrou par distrusi, deprimati, fantome. Ar fi cu adevarat o premiera sa vezi in loc de chipurile banale, nasuri rosii si peruci de clovni. Sa vezi, frate, oameni fericiti!
Static Movement

*paradox = enunt contradictoriu si, in acelasi timp, demonstrabil; parere (absurda) contrara adevarului unanim cunoscut; ciudatenie.
Stereotipuri
zi de zi va daruiesc acelasi spectacol: uluirea mea cand aflu ca raul exista.
a fi sau a nu fi, ce vorbe de fum! ciudat, agramat si tocite se conjuga, de atata timp ca li s-a uitat sensul. cuvintele s-au ridat, n-au imbatranit, dar ridurile le confera aura batraneasca. stereotipuri:
buna ce faci
cat e ceasul
daca tot ma saluti nu dai si o tigara?
cum va spuneam: fara sens. tocmai asta-i defapt magic, ca exista atata rautate. nu se leaga, dar exista.
nu-mi mai latra alfabetul in fata, mai bine tipa la pereti, poate-ti raspund.
zi de zi va daruiesc acelasi spectacol. pacat ca e doar un rol.







1 comment