Codul bunelor maniere

Daca tot mi-am facut un obicei din a-mi scrie gandurile (si nu numai, le si impartasesc, desi stiu ca nu ar trebui), o sa va impartasesc si voua cateva din gandurile mele.

Dupa ce am revenit cu picioarele pe pamant, dupa ce am petrecut o seara fantastica alaturi de o persoana deosebita, am ajuns la concluzia ca incep sa inteleg ce se intampla in jurul meu. Cel putin mai mult decat inainte, astfel incat sa imi dau seama cat de norocoasa sunt ca in viata asta cunosc oamenii pe care ii cunosc. In plus, sunt atat de fericita ca ma simt fericita si ca desi uneori gresesc enorm am puterea sa nu regret.

Baaa! Sunt copil, baaa! Va iubesc… asa ca un copil.

Ah, si in urma unei discutii de larga inspiratie, in lumina apusului de pe un balcon de la etajul 8, cu o cutie de bere in fata si cu Sorin in stanga am ajuns la urmatoarea concluzie: religia in general a fost creata exclusiv de om, din necesitate. Confruntata cu lungul sir de dezamagiri a vietii, omenirea si-a dat seama ca trebuie sa isi gaseasca un suport moral pe care sa se poata baza atunci cand clacheaza. Acest lucru fiind precedat de misterul pe care il exercitau fenomenele naturii asupra omului a dus la aparitia zeitatilor, implicit a credintei. In prima faza au fost atat de multe zeitati din simplul fapt ca fiecare individ fiind diferit in parte avea nevoie de un anumit zeu. Dupa aceea oamenii vazand ca acest lucru nu este bun nemaiexistaand organizare au trecut la monoteism, la un dumnezeu unic, la un salvator, la un scop in viata. Viata, privita ca un scurt drum ce trece anevoios de greu sau de rapid, avand ca unica directie finitudinea, nu iti poate oferi nici o satisfactie cand stii ca totul e in van. In schimb o viata traita cu credinta in ceva, cu un scop, si cu o anumita certitudine in fata sfarsitului iti ofera mult mai multe momente fericite.Parerea mea este ca religia a fost creata de a scuti fragila creatura numita om de incertitudinle mortii. Este mult mai simplu sa iti zici toata viata ca judecand dupa faptele tale ajungi in rai sau iad (in cazul crestinismului) decat sa iti bati capul cu angoase metafizice insurmontabile.Tocmai acea certitudine in fata mortii ofera un respiro omului atat de absorbit de cotidian.Si acum ca tema de gandire: ce ar fi daca toata omenirea ar gandii ca mine? Nu e asa ca ar fi haos si dezordine? Ba da. Raspunsul in acestra problema ni-l ofera Biblia care este un cod al bunelor maniere. Lasand la o parte alegoriile si frumoasele metafore, observam ca Biblia propune un mod ideal de comportare (bineinteles a creatorilor ei) si tot ce nu face din viziunea lor de buna cuviinta este clasat ca rau. De asemenea individul este ingradit, dar inspre binele lui. LIbertatea nu este buna din urmatorul motiv: in afara ca este o utopie, este prost inteleasa si prost aplicata.

Ne laudam atat cu conditia noastra de oameni, de varf a lantului trofic in care vietuim ca suntem orbiti insasi de prostia noastra.

Dar gata, ca nu scriu un roman.