Am vazut ceea ce altii
doar cred ca au vazut.
Rasarit sfasietor
Imi ingalbeneste mainile,
Frumoase maini
Eternitatea e acolo unde
soarele, trupul tau, se imbina
cu sufletul, cu marea,
Frumoasa batranete,
pazitoare a secretulu
ca am fost intotdeauna fericiti.

Am trait ceea ce altii
au negat ca exista,
si-acum implor soarele si marea
Eternitate sfasietoare.

Primul om
Nu stia sa rada
Caci nu era in jurul lui
decat noapte.
Si ii era frig si il muscau
obrajii.

Si-l vedeau ceilalti oameni
Si radeau de chinul lui.

oameni imbracati in negru

(muzica va rog!)

oamenii depravati nu mai simt, se tin de maini si se scuipa. imibracati in negru oamenii imi scuipa pe rani. mi se cicatrizeaza toate iar eu nu ma mai satur de saliva lor acida. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. imi crapa teasta. oamenii imi crapa teasta cum crapa capra piatra. ma lovesc cu copitele lor ascunse si-mi sfarama dintii bucata cu bucata. inot printre glezne zdrobite ca-ntr-o supa in care-au murit muste.

iepuri si pajisti si trenuri ciu-ciu

handicapati in care s-a aruncat cu pietre.

oamenii s-au nascut morti, de-aia poarta negru.

Nu cred in Dumnezeu, dar il consider o figura de stil exceptionala.

De la tine nu mi-as putea dori decat vocea ta, sa ma legan singura strangand-o in brate pana devine o pata de sange urlatoare, dizarmonica.
De la tine mi-as dori un tine fara vocea care canta la propriile-i corzi ca la o harpa dezacordata.

Feroce, muzicala, de nedescris.

“And the Angel Israfel, whose heart-strings are lute, and who has the sweetest voice of all God’s creatures.”
Koran