cadavru pustnic

“Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere.”

Raze din amurg suiera, se zbat si cad
Ca fructele de pe ramura somnului,
Crapandu-se-nspre chipul tau de lut
Incercanat si rece.

Zambetul ti-e de copil, ochiul insa e de mort
Caci privesti nepasator in intunericul cavoului
Plin de cenusa si nu-ntelegi
De ce nu poti sa iesi, sa strigi dincolo de mormant
Ca ai in plamani aer respirabil.

Plangi.

Iti siroieste pe obraji
O muzica ratacita in ranile sangerande unde-au fost candva aripi.
Cea mai trista frumusete a infernului
Isi are locul in cel mai viermanos organ:
Inima putrezita nu poate sa moara.

Iubirea a ramas vie in timp ce tu,
Esti numai un mort cu viata-n zambet.