tandru si rece
Nu stiu daca zbor sau cad
de mii de cosmosuri
de mii de ani
cobor
in zbor.
cad de pe umerii timpului
caci timpul e-ntr-un cutremur vesnic:
se zbate sa ne arunce de pe el ca pe niste muste
grase si perverse.
toti cadem de acolo.
cadem intr-un somn spumos
iar cand ne trezim
corpul e moale si amortit
sufletul e amortit!
fiinta
si nefiinta.
Si-apoi se apropie de noi toate pasarile diminetii, turturele bete ne ciupesc carnea si incepem sa simtim cum
sangele e pompat in membre. Ne incalzim.
Cu una din maini ating penisul caldut al unui om din apropiere. Pulseaza.
O data, de doua ori,
isi incordeaza muschii coapselor parca strapuns de trasnet,
de trei ori,
apoi nimic.
Intregul cosmos il reprezinta erectia constanta a omului ATOTMURITOR si ATOTPOTENT.
Carnea ne infloreste in triolete triste: Muzica albastra a zorilor, scarsnetul sinelor de timp.
Vad in soare strabunii si le aud chemarea
E toropitor
Si ma intreb daca strigatele lor ar mai exista
daca n-ar fi urechea mea sa le auda.
Vreau soarele!
.
Stau tolanita pe masa de lemn
torn absint peste cubuletul de zahar
amestec
torn absint peste cubuletul de zahar
amestec
Beau absint din doua pahare diferite
pentru ca nu poti bea de unul singur.
Beau si arde.
Voi astepta sa-mi fie mistuite organele si-apoi
sa-nmugureasca altele noi
ce nu simt foamea caineasca
a savurarii omului.
Ceea ce ai tu aici, destul de clar, este ciclul vietii (sau cercul vietii) :). Cu toate acestea, nu este un cerc complet, constand, ci este un cerc punctat. De fapt, nici punctat nu este pe deplin corect, ci, mai degraba, intrerupt; si nici doar un simplu cerc, ci un cerc ce are o codita de spirala in plus intr-un punct anume.
Din varful exterior acelei spirale e trimis omul pe Pamant, unde intra in ciclul viata/moarte, din care tu redai foarte frumos cateva aspecte mai mult sau mai putin vitale ale existentei:
“corpul e moale si amortit/ sufletul e amortit!” – inertia din orice om, nu doar din punct de vedere fizic;
“O data, de doua ori,/ isi incordeaza muschii coapselor parca strapuns de trasnet,/ de trei ori,/ apoi nimic.” – sexul;
“Vad in soare strabunii si le aud chemarea” – descendenta;
“Vreau soarele!” – placerea;
“Beau absint din doua pahare diferite/ pentru ca nu poti bea de unul singur.” – (anti-)singuratatea :);
“sa-nmugureasca altele noi” – renasterea
etc.
De asemenea, imi place mult faptul ca, desi nu te consideri o persoana religioasa, impaci foarte bine aici “si capra, si varza”, gasind o complementarite atat pentru ciclicitatea lumii, cat si pentru teza creationista. Ha! :P
Ah si, permite-mi sa introduc o noua marime fizica (subiectiva) :)); necesitatea cizelarii: 3% in acest caz; este foarte buna asa cum este :).