floare de iris

Iris – Ultima Toamna

Delir.

Eram o foarte, foarte, foarte mare inima care pulseaza. Atat. Ma intindeam deasupra tuturor ca un abur sufocant. Bateam din tot corpul ca dintr-o inima de proportii colosale atat de nestavilit incat simteam ca respir pana la sufocare. Mainile mele incinse se ciocneau cu o violenta nepasare de alte maini fierbinti si transpiratia siroia pe brate in sus si-n jos si-n toate directiile posibile.

Iubesc sunetul aplauzelor si mai ales faptul ca si eu sunt parte din acel sunet.

Ati ascultat vreodata cum se sinconizeaza palmele intr-o multime de oameni? Ati masurat din priviri distanta pe care o parcurgeti intr-un interval exact, pentru ca toate palmele din lume sa se contopeasca intr-un zgomot de-o secunda? Dar ploaia de batai de dinaintea celei decisive? Ploaia care seamana calmul de dinaintea furtunii si ploaia care incheie furtuna, amandoua sunt numai rataciri de suflet. Maini izbindu-se una de cealalta, una dupa alta, una dupa alta.

“Nu ne vom opri din noapte in zi.”

Adica: Noaptea este ziua noastra, a celor zgomotosi si fantezisti. Noaptea sufletul slab se ridica deasupra trupului, iese afara din colivie si pleaca in urma gandului, departe. Noaptea nu se termina niciodata. Diminetile nu sunt aievea. Noaptea ne incalzeste.

Cat de multi oameni sunt pe pamant! Cati frati nu mi-au facut mama mea si cu tatal meu! Pun mana pe omul din stanga mea iar cel din dreapta ma imbratiseaza. Iubirea cea mai pura e acolo, intre prieteni straini ce nu-si poarta nicio pica. E atat de multa iubire incat iti vine sa plangi cand te gandesti ca in cateva ore se va termina orgia si te vei tari spre oameni morti. Dorinta de a fi una cu toti ceilalti e strivitoare. Sa-i patrunzi si sa fii patruns de ei in cel mai muzical orgasm, poate exista orbire mai frumoasa? Caci in oameni imi vad viitorul.

Dar daca Dumnezeu chiar vrea ca noi sa fim fericiti? Durerea imensa ce-o resimt in toti porii, palmele usturatoare si genunchii obositi… Doamne, ce senzatii insolit de placute! Penetrarea infioratoare a artei, nasterea si renasterea si rerenasterea noastra sub forma de sentimente si culori. Acolo unde e muzica, trebuie ca sa fie si sentiment. Sentimentul este acolo unde apare arta. Noi nastem arta si arta ne este tata.

^

Joi, 8 octombrie 2009, IRIS a sustinut un spectacol inuman pe scena Polivalentei, la o pauza de aproape un an. Cristi Minculescu a intrat pe scena ca o fantoma in opera. Urlete: Agonie si, in acelasi timp, extaz. Un barbat frumos si puternic. Cu chipul aproape timid, Cristi ne multumea pentru ca suntem alaturi de ei.

Iar noi le multumeam inzecit: o data pentru fericirea ce ne-au lasat s-o simtim, apoi pentru sanatatea lui Cristi si pentru caldura pe care o emana. Nu in ultimul rand, multumeam pentru muzica ce era toata a lor si a noastra. ERAM EGALI, ei ca ei si noi ca public.

Cand au cantat in onoarea celor ce nu mai sunt printre noi, am simtit ca devin piatra. Nu-l vedeam pe Pitis. Mi-e dor de Pitis. Dar a fost si el acolo! Vocea lui a fost cea care ne-a primit. Imaginea lui ne-a inlacrimat apoi. Zambiti acum si pentru Pitis.

Si restul e tacere.

anim’est fourth edition

Domnilor, viata m-a invatat ca niciun mesaj nu poate fi inteles mai bine decat prin intermediul animatiilor. Imaginile contureaza o lume ireala, in mod ironic, acid ca o lamaie foarte foarte acra. Desi la un film bun am ras sau am plans, la filmele de desene animate am zambit amar, stiind ca sunt libera sa inteleg ce vreau.

Anul acesta este al patrulea an in care in capitala se desfasoara Festivalul International de Filme Animate. Ce ma face sa fiu atat de binedispusa de fiecare data cand vad o asemenea proiectie? Faptul ca cele mai multe sunt facute de amatori, de artisti in devenire, de tineri. Sunt bucati consistente de arta, iesite din mintile neintinate ale unor oameni carora inca nu le este frica sa spuna ceea ce gandesc si sa exprime ceea ce simt. CEEA CE SIMT.

Iar tot in spiritul cinic al zilei de azi, un filmulet care sa sublinieze, inca o data, de ce iubim femeile.

please don’t vote for that!

Impresii din ciclul “Romania, frate!”

Se pare ca distinsa domnisoara “eba” are o initiativa cu adevarat inovatoare. Aceasta a propus legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei. Da, a PROSTITUTIEI!!

Prima situatie mi se pare absolut imbecila, si anume pentru ca singurul stat european care a adoptat aceasta idee, Olanda, in prezent, dupa aproximativ 10 ani de experienta in domeniu se gandeste sa renunte la aceasta lege din cauza ca numarul dependentilor de droguri tari nu numai ca nu a scazut, ci culmea, a crescut!

Cat despre a doua situatie, lucrurile mi se par si mai idioate. Da, bine, o fi prostitutia cea mai veche meserie din lume si nu pot sa condamn femeile pentru ca scopul lor este sa-i faca pe barbati sa saliveze de placere… DAR CUM DRACU SA PUI O CURVA SA PLATEASCA IMPOZIT!? Daca poporului roman i s-a trezit mila fata de sarmanele marginalizate ale societatii, n-ar fi oare cea mai practica solutie sa lase lucrurile asa cum sunt si fiecare sa-si vada de treaba lui? Lasati-le sa fie curve in continuare, inchideti ochii cand le vedeti fumand triste pe centura daca simtiti asa o compansiune fara margini. Ganditi-va: Fara arestari, fara atatia bani aruncati aiurea pe anchete penibile cu tarfe cu ochii invinetiti (riscurile muncii) sau cu nu stiu cati fraieri care s-au infectat cu sida dupa ce si-au bagat-o fara caciulita. Si-n plus, chiar sunt curioasa… Credeti ca li se vor instala contoare intre picioare?

back from sighisoara

Dupa astea doua zile petrecute la Sighisoara am aflat doua lucruri care mi-au schimbat viata. In primul rand, am descoperit ca inca mai exista oameni care vad frumusetea reala a vietii intr-un zambet fericit, in muzica, in zilele cu soare si cele fara soare, intr-o carte buna sau intr-o somn linistit. Iar cel mai important lucru, am remarcat ca mai exista, totusi, orase unde noaptea rasar stelele.

am mai imbatranit

Bine, deci am ajuns si in punctul in care am tras o draperie peste mare parte din ce a fost in ultimul an. Tot ce pot sa va spun in acest moment este La multi ani! si sa aveti parte de un an de 10 ori mai bun! N-are rost sa va urez toate chestiile alea lirice pentru ca oricum stie ficare dintre voi ce-si doreste de la viata.

Sper pentru 2009 ca rata de sinucidere in Romania sa scada, presedintelui sa-i creasca putin par, sa se ieftineasca berea, la fel si prezervativele, si sa vina in Bucuresti cat mai multe trupe de folk-viking-medieval-metal.

Zilele astea au fost cel putin dubioase. E oarecum ciudat, dar mi-e teribil de dor de prietenul-meu-oras-criminal si de oamenii din el si de zambetele lor si de Fire. Si nu voi uita niciodata acest revelion. Multumesc Victor.

Trebuie sa ma duc sa-mi cumpar bilet de tren pentru ca altfel risc sa raman in depresiune. Cele 3 incercari ale mele de pana acum de a-mi procura asa ceva s-au soldat cu un mare esec si cu fete de cfr-iste plictisite. Voi ajunge sa detest CFR-ul dupa ce am platit 43 de lei pe un bilet si am facut la fel de mult cat as fi facut cu un imputit de personal. Si din cauza babalacilor cu hemoroizi care nu au o viata si se baga in a ta. Am citit in vacanta asta 602 pagini si probabil cifra va creste si maine.

Am nevoie de un concert.