floare de iris
Delir.
Eram o foarte, foarte, foarte mare inima care pulseaza. Atat. Ma intindeam deasupra tuturor ca un abur sufocant. Bateam din tot corpul ca dintr-o inima de proportii colosale atat de nestavilit incat simteam ca respir pana la sufocare. Mainile mele incinse se ciocneau cu o violenta nepasare de alte maini fierbinti si transpiratia siroia pe brate in sus si-n jos si-n toate directiile posibile.
Iubesc sunetul aplauzelor si mai ales faptul ca si eu sunt parte din acel sunet.
Ati ascultat vreodata cum se sinconizeaza palmele intr-o multime de oameni? Ati masurat din priviri distanta pe care o parcurgeti intr-un interval exact, pentru ca toate palmele din lume sa se contopeasca intr-un zgomot de-o secunda? Dar ploaia de batai de dinaintea celei decisive? Ploaia care seamana calmul de dinaintea furtunii si ploaia care incheie furtuna, amandoua sunt numai rataciri de suflet. Maini izbindu-se una de cealalta, una dupa alta, una dupa alta.
“Nu ne vom opri din noapte in zi.”
Adica: Noaptea este ziua noastra, a celor zgomotosi si fantezisti. Noaptea sufletul slab se ridica deasupra trupului, iese afara din colivie si pleaca in urma gandului, departe. Noaptea nu se termina niciodata. Diminetile nu sunt aievea. Noaptea ne incalzeste.
Cat de multi oameni sunt pe pamant! Cati frati nu mi-au facut mama mea si cu tatal meu! Pun mana pe omul din stanga mea iar cel din dreapta ma imbratiseaza. Iubirea cea mai pura e acolo, intre prieteni straini ce nu-si poarta nicio pica. E atat de multa iubire incat iti vine sa plangi cand te gandesti ca in cateva ore se va termina orgia si te vei tari spre oameni morti. Dorinta de a fi una cu toti ceilalti e strivitoare. Sa-i patrunzi si sa fii patruns de ei in cel mai muzical orgasm, poate exista orbire mai frumoasa? Caci in oameni imi vad viitorul.
Dar daca Dumnezeu chiar vrea ca noi sa fim fericiti? Durerea imensa ce-o resimt in toti porii, palmele usturatoare si genunchii obositi… Doamne, ce senzatii insolit de placute! Penetrarea infioratoare a artei, nasterea si renasterea si rerenasterea noastra sub forma de sentimente si culori. Acolo unde e muzica, trebuie ca sa fie si sentiment. Sentimentul este acolo unde apare arta. Noi nastem arta si arta ne este tata.
^
Joi, 8 octombrie 2009, IRIS a sustinut un spectacol inuman pe scena Polivalentei, la o pauza de aproape un an. Cristi Minculescu a intrat pe scena ca o fantoma in opera. Urlete: Agonie si, in acelasi timp, extaz. Un barbat frumos si puternic. Cu chipul aproape timid, Cristi ne multumea pentru ca suntem alaturi de ei.
Iar noi le multumeam inzecit: o data pentru fericirea ce ne-au lasat s-o simtim, apoi pentru sanatatea lui Cristi si pentru caldura pe care o emana. Nu in ultimul rand, multumeam pentru muzica ce era toata a lor si a noastra. ERAM EGALI, ei ca ei si noi ca public.
Cand au cantat in onoarea celor ce nu mai sunt printre noi, am simtit ca devin piatra. Nu-l vedeam pe Pitis. Mi-e dor de Pitis. Dar a fost si el acolo! Vocea lui a fost cea care ne-a primit. Imaginea lui ne-a inlacrimat apoi. Zambiti acum si pentru Pitis.
Si restul e tacere.
sighisoara 2
Au trecut doua luni de la festival dar eu abia acum am facut rost de poze de la varul meu si asa, inca in spiritul verii am decis sa va delectez putin si pe voi. Pentru inceput:
Cand veti deschide urmatoarea sticla de bere Ciucas… Sa va amintiti ca Laura si Sorin au fost in plantatie! *Soundtrack Mission Impossible pe fundal*
.
.
Si cateva poze din ciclul ‘hai sa vedem cine scrie toate chestiile astea’ (blogul meu a ajuns la onorabilul numar de 180 de postari!)
Cu un prieten foarte drag, Claudiu ( http://myspace.com/aeternumtransylvania.com )
Iar aici la taraba de unde v-am cumparat cadourile pe care le-am pastrat, cu exceptia Mariei.
.
.
Prezente dubioase:
1. Un fel de Moise
2. Cutu
.
.
.
.
ARTIPICII
Note: Mi-a parut rau ca a trebuit sa stric frumusete de poze scriind in centru numele fotografului (pt. mai multe detalii vedeti la blogroll), nu ca v-as considera pe voi furaciosi sau altceva, dar cum blogul meu apare pe google la foarte multe cautari stupide m-am gandit ca se va ajunge la situatii neplacute. Personal mi s-a intamplat si nu vreau ca experienta sa se repete.
Fotograf: Sorin Careba; Editor: Eu.
Multumesc pentru intelegere,
Laura
