case care plang
Casele plang.
Zboara bucati de tencuiala: Buf-buf!
Unii la cladesc pentru ca ele
Mai apoi,
Sa se naruiasca,
Sa umple de praf
Sufletele oamenilor
Si ale altor case.
Casele plang.
Vopsite in culori
sau non-culori
Ce nu li se potrivesc.
Timpul alearga si pentru ele
Si poate nu-si mai doresc
Sa arate mereu ca la tinerete.
Casele plang pentru ca au invatat de la oameni.
Camerele se simt singure cand plecam de acasa
Si nu lasam macar muzica pornita.
Ferestrele tremura: au vazut prea multe.
Stiu prea multe.
“Fericiti cei saraci cu duhul.”
Casele mor cu zgomot
De cranii sfaramate.
Fugiti cu totii in natura si
Respirati-o!
anim’est fourth edition

Domnilor, viata m-a invatat ca niciun mesaj nu poate fi inteles mai bine decat prin intermediul animatiilor. Imaginile contureaza o lume ireala, in mod ironic, acid ca o lamaie foarte foarte acra. Desi la un film bun am ras sau am plans, la filmele de desene animate am zambit amar, stiind ca sunt libera sa inteleg ce vreau.
Anul acesta este al patrulea an in care in capitala se desfasoara Festivalul International de Filme Animate. Ce ma face sa fiu atat de binedispusa de fiecare data cand vad o asemenea proiectie? Faptul ca cele mai multe sunt facute de amatori, de artisti in devenire, de tineri. Sunt bucati consistente de arta, iesite din mintile neintinate ale unor oameni carora inca nu le este frica sa spuna ceea ce gandesc si sa exprime ceea ce simt. CEEA CE SIMT.
Iar tot in spiritul cinic al zilei de azi, un filmulet care sa sublinieze, inca o data, de ce iubim femeile.
“I bring sorrow to the ones who love me.
It was during this sorrow that love came to me.
A voice filled with harmony.
It said, live still.
I am life.
Heaven is in your eyes.
Is everything around you just the blood and mud?
I am divine.
I am oblivion.
I am the god that comes down from the Heavens
and makes the earth a heaven.
I am love!
I am love.”
Te caut ca un nebun alergand descult pe cai ferate ce duc la gari parasite. Gari in care consistenta mortii este atat de dura, atat de aspra incat ma doare tot corpul, plamanii au in ei aer invechit iar stomacul se revarsa in furii fetide. Te caut, te gasesc, te pierd. Prea mult zeu si prea putin om, prea mult luceafar si prea putin stea. Cu cat te vanez mai mult cu atat te indepartezi de mine, cu cat simt mai intens cu atat mi se scurteaza timpul in care aproape ca te prind de calcaie si ma zbat sa le ating cu buzele. Ah, ratacitoarea piele a calcaiului, uscata si crapata de setea cadavrelor pe care a pasit. Ah, iubire! Tu chiar nu obosesti niciodata sa-mprastii-n jurul tau atata chin? Nu-ti simti si tu umerii striviti de lacomia de a lua inapoi ceea ce ai dat oamenilor mai frumos? Adiere nomada. Inger decazut ce se viseaza mantuitor, ce se-ntampla cu tine? Candva, se scria despre tine.
Giacomo Casanova.
Don Juan de Marco.
Marchizul de Sade.
Orfeu.
Paolo Malatesta.
morti.
Un moment de reculegere pentru cei mai mari amanti. Doar un moment inainte sa le omoram pana si numele.
Fuga aceasta pe urmele tale e singura ce ma alina, fire nestatornica. Dar ce as putea face in fata supremei forme de arta? IUBIREA – arta carnii, arta vietii, arta fericirii demult disparute. “Esti aici? Esti acolo? Unde esti?”
please don’t vote for that!
Impresii din ciclul “Romania, frate!”
Se pare ca distinsa domnisoara “eba” are o initiativa cu adevarat inovatoare. Aceasta a propus legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei. Da, a PROSTITUTIEI!!
Prima situatie mi se pare absolut imbecila, si anume pentru ca singurul stat european care a adoptat aceasta idee, Olanda, in prezent, dupa aproximativ 10 ani de experienta in domeniu se gandeste sa renunte la aceasta lege din cauza ca numarul dependentilor de droguri tari nu numai ca nu a scazut, ci culmea, a crescut!
Cat despre a doua situatie, lucrurile mi se par si mai idioate. Da, bine, o fi prostitutia cea mai veche meserie din lume si nu pot sa condamn femeile pentru ca scopul lor este sa-i faca pe barbati sa saliveze de placere… DAR CUM DRACU SA PUI O CURVA SA PLATEASCA IMPOZIT!? Daca poporului roman i s-a trezit mila fata de sarmanele marginalizate ale societatii, n-ar fi oare cea mai practica solutie sa lase lucrurile asa cum sunt si fiecare sa-si vada de treaba lui? Lasati-le sa fie curve in continuare, inchideti ochii cand le vedeti fumand triste pe centura daca simtiti asa o compansiune fara margini. Ganditi-va: Fara arestari, fara atatia bani aruncati aiurea pe anchete penibile cu tarfe cu ochii invinetiti (riscurile muncii) sau cu nu stiu cati fraieri care s-au infectat cu sida dupa ce si-au bagat-o fara caciulita. Si-n plus, chiar sunt curioasa… Credeti ca li se vor instala contoare intre picioare?



